„După ce, în Portretul unui dandy român, a alcătuit o frumoasă docu-dramă romanescă a vieţii lui Mateiu... autorul Comisiei speciale revine cu un volum masiv în care biografia mateină este ridicată, definitiv, la puterea ficţiunii. Pornind de la datele din jurnalul şi agendele lui Mateiu, dar şi de la atmosfera bucureşteană a epocii în care acesta se mişca, primele 350 de pagini închipuiesc „ultimele însemnări” ale scriitorului, mai bogate decît întreaga sa operă editată.” (Paul Cernat, Dilemateca nr. 28, septembrie 2008) 

„Ion Iovan imaginează povestea dispariţiei şi a reapariţiei jurnalului matein, îl recompune din notaţii cuprinzând începutul anului 1935 până la 16 ianuarie, ziua morţii... inserează apoi un glosar consistent de peste 150 de pagini care decriptează numele şi obiectele consemnate detaliat. Ultima şi cea mai redusă parte, marea născocire lăsată ca surpriză finală, cuprinde o suită de epistole ce reconstituie urmările poveştii de dragoste a lui Mateiu Caragiale… Ion Iovan a scris un roman extraordinar, concurând „dosarul de existenţe” din Patul lui Procust, care trebuie obligatoriu citit, ori mai curând savurat de cunoscători… Comedia lumii politice şi a vieţii culturale şi literare nu are egal în tot ce am citit până acum.” (Elisabeta Lăsconi, România literară nr. 40/octombrie 2008) 

„Ce-a făcut Ion Iovan? A intrat in pielea lui Mateiu şi a scris jurnalul apocrif al ultimului an de viaţă al acestuia, zi cu zi, reconstituindu-i la persoana I existenţa: preocupările, opiniile, obsesiile, sentimentele, faptele... Jurnalul, în care mişună numeroase personaje reale din lumea politică, literară şi mondenă a Bucureştiului interbelic, se opreşte în preziua morţii, de nimic anunţate. Dar cartea lui Ion Iovan continuă, plină de surprize, cu un Index care luminează primele 356 de pagini dându-le dimensiuni romaneşti, nu lipsite de senzaţional... Ultimele 30 de pagini închid rotund bucla manuscriselor dispărute, dinspre sfârşitul secolului XX şi cu o viziune nu tocmai flatantă a Bucureştiului postrevoluţionar. Ar fi păcat să rataţi aceasta «carte a anului» şi să nu aflaţi ce romancier uimitor e Ion Iovan.” (Adriana Bittel, Formula AS nr. 827, iulie 2008)

550 de pagini

Apărut:
iunie 2008

Nouă ediţie:
februarie 2009

Comenzi online:
Curtea Veche