Comisia specială

 

partea a şaptea

prologul

 

--- Pe scurt, în după-amiaza zilei de 7 septembrie, un cetăţean rămas necunoscut, voce de bărbat răguşită, a telefonat agitat că tocmai are loc un incendiu
imediat ofiţerul de serviciu a sunat la casa tovarăşului Barbu, dar dânsul n-a putut fi găsit, aflându-se în concediu pe anul trecut. În această situaţia a fost căutat Serapion Lungaşu, pentru a da amănunte, dar legătura cu Căminul era tăiată. S-a încercat atunci acasă la Boştică, familia răspunzând că tovarăşul poate este la vreun film
deci s-au alertat Pompierii. Între timp, prin grija dispozitivului de autoapărare, fuseseră expediate vreo 40 de victime spre Urgenţă şi 30 cadavre spre morgă. Pe drum, constatându-se că parte din cazurile trimise la spital deja decedaseră, au fost transbordate în camionul lui Cristodor şi duse mai departe. În sfârşit, ofiţerul de serviciu a mai telefonat la organele competente pentru a raporta —
dar i s-a răspuns că reprezentanţii dânşilor se află de la început la faţa locului. În procesul-verbal s-a mai consemnat şi faptul că din cinci în cinci minute s-a încercat să se ia legătura cu adjutanţii tovarăşului Inspector General, însă aceştia nu au fost disponibili până la ora 24 —
după care au putut sosi spontan în punctul accidentului unul după altul, la scurte intervale. Toată noaptea a continuat acţiunea de curăţire a terenului, pentru a se elucida definitiv problema dacă mai sunt alte cadavre — punându-se la dispoziţie coşciuge mişcarea a II-a, locuri de 7 ani, ajutoare băneşti din fondurile sindicatului şi fanfara.

--- Faţă de cele întâmplate, rog să binevoiţi a lua în considerare câteva ipoteze de lucru:
în primul rând, o cauză a declanşării focului ar putea-o constitui descărcările atmosferice, frecvente de la un timp în zonă. Este cunoscut faptul că fulgerul atinge cu deosebire înălţimile aflate alături de o întindere lucie de apă
or sediul nostru a fost clădit tocmai într-o asemenea circumstanţă. Pentru colectarea unor certe dovezi, este suficientă cercetarea acelor obiecte capabile să mai păstreze urme; dintre acestea propun mai întâi ţiglele de pe acoperiş – undeva, în locul unde a lovit trăsnetul, ele trebuie să fi devenit perfect sticloase, ca nişte jumătăţi de sifon. Apoi vin obiectele din metal: mânerele dulăpiorului, accesoriile de bicicletă, aparatele klimax, ventilatorul
toate s-au acoperit cu un strat fin de oxid, căpătând brusc o culoare oliv, iar Statueta bust a fost volatilizată şi depusă pe chipurile morţilor din jur, poleindu-i cu bronz.

--- În orice caz, avem nevoie de mai multe amănunte privind momentul şi locul exact al izbucnirii focului
singura relatare, pe fază, făcând-o cetăţeanul care a telefonat. Dar acesta nu şi-a declarat identitatea, fiind posibilă deci şi o farsă, gen peştişor
cu atât mai mult, cu cât există pază obştească în staţiune, respectiv numitul Căldăraru, în prezent dispărut, care trebuia să observe şi să anunţe incendiul ca eveniment deosebit, fiind şi-o noapte fără lună. Totuşi, primele confirmări au sosit abia pe la ora 21, provenind de la fochistul acceleratului 707, care trecea fluierând prin gara Moghiloaia, fără oprire —
între timp, tovarăşii aflaseră câte ceva despre sinistru, din alte Surse — deci trebuie subliniat faptul că sistemul de informare operativă este încă insuficient organizat, în primul rând, nu există o evidenţă completă a numerelor de telefon unde cadrele pot fi găsite în orice clipă, pentru a fi anunţate. Acest mod defectuos şi greoi de mobilizare a făcut posibil ca la faţa locului să ajungă mai întâi unele funcţii de execuţie: şoferi, medici, pompieri, ceea ce nu ne putem permite ca, pe viitor, la un caz, să aflăm întâmplător de la un oarecare cetăţean evenimente pe viaţă şi pe moarte.

--- O a doua cauză a declanşării focului ar fi putut-o constitui înseşi razele soarelui la apus –
în lipsa unei perdele de protecţie, ele se revarsă din plin asupra împrejurimilor Moghiloaiei. În aceste condiţii, orice obiect având proprietatea de a concentra lumina fierbinte de peste zi se transformă într-un mijloc de incendiere ideal.
Şi iată trei astfel de obiecte existente la faţa locului, împreună cu materialele inflamabile din jurul lor:
cioburi dintr-o sticlă de 1/2 în stufărişul din spate; o oglindă retrovizoare de bicicletă îndreptată spre ferestrele registraturii; o pereche de ochelari uitaţi peste un manuscris în pavilionul de creaţie.

--- Şi tot ca o lipsă a sistemului de informare, citim şi cazul când ofiţerii de serviciu primesc înştiinţări despre elementele din teritoriu, dar nu consemnează în procesul-verbal ordinea în care au fost anunţaţi cei în drept.
Exemplu incidentul de vineri seara de pe linia de centură, soldat cu zeci de răniţi, provocat de furiosul taur Bujorel datorită apariţiei pe şosea a stopurilor roşii numite ochi de pisică, elemente obligatorii în dotarea bicicletelor statului.
Mai trebuie arătat că nu sunt antrenaţi nici cei mai indicaţi tovarăşi în a fi ofiţeri de serviciu. Întâlnim din ce în ce mai mult tineret ironic, fără experienţă, ba chiar cu plete.

--- Astfel, o a treia cauză a incendiului de la Moghiloaia ar putea fi autoaprinderea
adică focul izbucnit spontan din reacţii de descompunere interioară în condiţii de neaerisire. Principalele substanţe care se autoaprind în urma depozitării necorespunzătoare sunt substanţele vegetale, în cazul nostru marile cantităţi de frunze moarte de Dacer romanicus.
Profitând de umiditate şi temperatura constantă, bacteriile le-au pus în fermentaţie, proces care include o degajare crescândă de căldură – iar autoaprinderea
s-a produs brusc, prin oxidare;
fenomenul este şi mai periculos atunci când în locul frunzelor se află un maldăr de hârtii. În acest caz focul izbucneşte oricum, mai devreme sau mai târziu, la început înăbuşit, apoi cu multă violenţă.

--- Desigur, din accidentul destul de serios care a avut loc în Moghiloaia — şi care s-a soldat cu pierderea multor vieţi omeneşti, trebuie să tragem maximum de învăţăminte. Este cunoscut faptul că în majoritatea cazurilor se consideră îndeplinită obligaţia de prevenire dacă se pune un afiş sau se prelucrează lunar în şedinţa de grupă. Dar analizând situaţia pe întreg Inspectoratul, reiese că din cauza acestor întâmplări, calculându-se la o speranţă de viaţă medie, s-au pierdut peste un milion ore om-muncă. E timpul să considerăm că în luarea unor măsuri categorice s-a întârziat în mod nejustificat — ceea ce a dus la actuala situaţie de grea încercare pentru Epoca noastră.

--- Şi iată acum alte trei cauze posibile ale nenorocirii de care ne ocupăm:
cauza a patra, imprudenţa; cauza a cincea, nepriceperea; cauza a şasea, neglijenţa – fiecare în parte şi toate la un loc, ar fi putut declanşa incendiul;
e suficient un băţ de chibrit, manipularea greşită a maşinii de gătit, un scurtcircuit la supapele de siguranţă, supraîncărcarea cu lemne a termoregulatorului, cu captator M.S. cu defecţiuni ascunse, căutarea cu lumânarea a amplasamentului în stare de ebrietate, un snop de scântei din coşul locomotivei acceleratului 707.

--- În final, să vă spun şi eu câteva cuvinte, Tovarăşe Inspector General,
Dumneavoastră vă străduiţi să aflaţi care sunt adevăratele cauze, dar nu aveţi informaţii complete; de aceasta s-au convins cetăţenii rămaşi în viaţă care au ascultat materialul trimis spre prelucrare —
ei bine, catastrofa nu s-ar fi produs dacă fiecare am purta câte un mic recipient pentru stins incendiile, dirijat manual, din mers, direct de pe umăr.

--- Ajungem astfel la a şaptea şi ultima cauză a izbucnirii focului, anume premeditarea.
Cum văd eu faptele: infractorul şi-a organizat în mod temeinic activitatea:
a scos sârma de la reşoul de cafea din pavilionul scriitorilor, a întins-o peste poezii şi a băgat-o în priză.
Apoi a plecat uşurat.

--- P.S. Referitor la evenimentele petrecute în Moghiloaia —
unde şi-au pierdut viaţa un număr însemnat de persoane, Vă aducem la cunoştinţă că s-au luat măsuri de sigilare cu plumb a tuturor coşciugelor,
întrucât nu s-a mai putut stabili personalitatea fiecăruia sub stratul de funingine;
propunem apariţia ştirii respective în presă, încheiată cu fraza de rigoare «pentru cercetarea cauzelor accidentului, s-a instituit o Comisie Specială».