30
Ora 10,30; a apărut philycardium planum-planum — vremea ponţianului superior. Cert. Sedimente corespunzătoare: marne cenuşii cu spărtură concoidală şi nisipuri gălbui cu bobul fin. Înclinarea, 380/62. Alte fosile: vivipare, congerii, valencienius; luat probe. Împrejur, cîteva vizuini; într-una s-a vîrît repede un chiţcan mare.
Consemnez mai departe, amestecînd unele cu altele. E curios de ce o fac, doar ştiu că-i zadarnic. Singur Eseul contează. Vreau să spun că scrierea lui îmi produce desfătare; unele fraze, frisoane.
Da, mă bucur pentru fiecare frază, pentru toate frazele. Le vîntur dintr-un pahar în altul, înainte de-a le turna în vasul cel mare. Pe care-l ciocăn din cînd în cînd pentru a-i afla nivelul. Acum e la jumătate. Numai dacă jumătatea cealaltă nu e cumva mai mare.
Note, pagini, episoade — se adună. S-ar cuveni puţină ordine, înainte de a merge mai departe. Dar cine mai are tărie pentru aşa ceva? Există riscul de a mă împotmoli — oricum, scrisul este o mlaştină. Pe care nimeni nu o va putea sistematiza. După un timp, podurile, benzile de asfalt se scufundă. Rămîne numai cărarea de picior,
pe care trebuie s-o pipăi — cu răbdare, cu grijă, cu noroc,
(rareori am fost atît de mult cu mine însumi; singur aici de cinci zile, între vuietul apei şi răbufnirile vîntului, trebuie să-mi îndulcesc cumva relaţiile lîncede ce le am cu împrejurimea, săracă în păsări, fără urme de fiară — un paradis căzut în paragină, din care aproape tot ce e viu a izbutit să evadeze, lăsînd să iasă în faţă mutismul jignitor al cioturilor de gresie de care mă izbesc la tot pasul)
În orice caz, sunt lipsit de orice fel de lectură. Cîteodată regret că n-am găsit loc în raniţă pentru o carte. Dar nu, e mai bine. Mai bine, desigur.
Întrebarea este cît de uman poate fi Eseul meu? — această circumscriere a vieţii în capcane. De ce să mă gîndesc însă la asta? SCRIU, NU DOVEDESC.
(dar de ce cred că e necesar să scriu? să inventariez lucrurile ce se dematerializează constant în mine? Uită-te la pagina asta, îmi zic, nu înţelegi că e vană?)
Şi totuşi un lucru îmi lipseşte: muzica. Mă obsedează un ecou din Albinoni. Nu reuşesc să trec însă de primele măsuri.
Între mine şi Valentino — o tăcere plină de înţelegere. O tovărăşie totală; ne menţinem reciproc echilibrul. Cred că astăzi e vineri. Vreme din ce în ce mai frumoasă. O căldură proaspătă.
--- Ţinea dosarul pe genunchi, pierzîndu-şi privirea în el. Reuşise să facă din asta o mică voluptate, fiindcă nu litere, ştersături şi floricele de pix cuprindea în pagină, ci o vale lungă şi umbroasă, cu ierburi suculente şi flori de untişor. Îl învăluia zgomotul cadenţat al roţilor, era conştient de vijelioasa despicătură pe care-o făcea trenul în cîmp... □ Rîpa, □ Ursoaia, □ Pestişani — pe-o parte, □ Ploştina, □ Nistoreşti — pe cealaltă... dar el sorbea aievea locul acela pe care-l avusese dintotdeauna în minte: un déjà vu obsedant.
„în acest punct propun amplasarea sondei Alfa...“
citi el, şi se opri — dinspre rîuşorul din apropiere se prelingea peste pagină o răcoare aromată, ce-i pricinuia o senzaţie extrem de plăcută, asemănătoare celei pe care ţi-o lasă la subsuori spray-ul „Herbes et fleurs des champs“. Aproape că începu să alerge în închipuire în lungul şi-n latul văii, lipindu-şi tălpile goale de celulele din porţiunea aceea a creierului — care atîta ştiau: să depoziteze una şi aceeaşi imagine.
--- — Te deranjez dacă dau drumul aparatului de radio ? îl întrebă ea.
--- — Nu. Dar fără vorbărie.
--- — Oh, muzică, bineînţeles. „Caută muzică, jeune fille!“
--- Aparatul portativ începu să hîrîie — se văzu deci nevoit să ia adîncime; acul batimetrului tresaltă şi se fixă cam pe la sfertul cadranului.
„Obiectul sondei Alfa, citi el, este investigarea oligocenului prins în sistemul celor trei falii.“
Cît de amănunţit să-i descriu drumul pe care-l face sapa în adînc? se întreba, cu gîndul, evident, la Redactor. Auzise că ar fi un om cu oarecari înclinaţii artistice — ar putea lua totul ca o coborîre în Infern, zîmbi el şi continuă:
„Sonda va ataca structura în punctul cel mai ridicat, întîlnind sarmaţian pînă la adîncimea de 700 de metri; aici va intra în depozitele tortonianului, prin care va merge aproximativ 400 de metri; la această cotă este de presupus că va găsi sare pe circa 150 de metri, după care va pătrunde în formaţiunile helveţiene. Apreciez că oligocenul va fi descoperit la adîncimea de 1700 metri, unde sunt de aşteptat puternice manifestaţiuni de gaze.“
--- — Pot să aprind o ţigară? te sîcîie muzica asta? să caut altceva ?
--- — ...
--- — „În regulă, jeune fille, trei tăceri consecutive.“
„Evident, pe parcurs se vor lua carote mecanice: din sarmaţian la 650 metri, din tortonian la 1050 metri, din helveţian la 1400 metri. Odată cu intrarea în oligocen, se va carota continuu, din 50 în 50 de metri, pînă la adîncimea finală, cea de 2100 metri, unde Alfa va intercepta falia de Nord, reintrînd în sarmaţian.“
--- „Sarmaţianul transgresat, desigur“ adăugă, luînd pixul între degete şi silindu-se să se concentreze.
„Aş abuza de timpul dumneavoastră, dacă aş detalia celelalte chestiuni, — care sunt pur tehnice, silabisi el; vă asigur că specialiştii vor găsi în anexă tot ce-i interesează: intervalele la care se iau probe de sită, cotele pentru efectuarea carotajului electric, previziunile privind etajele de interes special, punctele ce vor fi supuse carotajului BKZ etc.; nu au fost uitate indicaţiile referitoare la înclinarea găurii, care va fi măsurată din 200 în 200 de metri, pentru a se putea calcula, la sfîrşit, deviaţia totală a tălpii faţă de gura sondei.“
--- — Îl închid, ştiu că nu-ţi plac corurile, zise ea şi răsuci butonul. N-aş putea face şi eu ceva? Hai să transcriu...
--- — Nu încă, oftă el. Mai am de lucru.
„Aceasta nu este decît o explorare preliminară. Doresc să subliniez: Alfa are numai scopul de a pune în evidenţă zăcămîntul de petrol din capcana dedusă de mine în profunzimea zonei 49. Vom obţine desigur informaţii preţioase asupra grosimii lui, asupra condiţiilor chimice şi fizice din strat, dar numai după aceea se vor putea stabili valoarea economică şi regimul optim de exploatare.“
--- — Atunci să colorez coloanele stratigrafice?
--- — ...--- —
„Sondele Beta şi Gama, ce vor fi săpate în etapa a doua a lucrărilor, au acelaşi rol, pentru meoţian şi respectiv pentru pliocen.“
--- Cu nările dilatate, el căuta dîra de „Herbes et fleurs des champs“ pe care o pierduse între timp. Slabe speranţe azi, îşi spuse.
