mulţimea la amiază

zi înclinată, o ameţeală
de călători cu ochi abrupţi — curge terasamentul
se-mprăştie pietrişuri colorate.

îmbracă-te, am spus, să ne grăbim
nimeni nu ştie ce se întîmplă
după aceea.

şi cumpărăm parfum plăpînd
furnicile care trăiesc în el
ne-acoperă cu ouă albe;

sîntem frumoşi în parcuri
mulţimea la amiază e un leagăn
covoare de lînă se vînd în trăsurile vechi.

la trap întins, terasamentul
doar se cutremură uşor
la începutul lumii. nici o erupţie.