Editura Cartea Românească, 1986
Ion Vlad:
Avem, aşadar, să vedem în Impromptu un exemplu pentru inteligenţa şi disponibilităţile prozei contemporane tentate de formele diverse şi de zone dintre cele mai largi ale reflecţiei creatorului în ipostaze varii ale naratorului-eseist sau ale naratorului-demiurg. Poetica profesată este aceea a labirintului, a structurilor libere şi aleatorice... Impromptu este o carte cu adevărat elaborată şi nu ignorăm deloc dificultatea (dar şi voluptatea scrisului) unei compoziţii aparent necontrolate şi deschise surprizelor. (Tribuna, nr. 39/1986)
Ioan Holban:
Romanul Impromptu al lui Ion Iovan este una din acele cărţi substanţiale prin care se afirmă un autor... Găsind modul ideal al osmozei între ceea ce este şi ceea ce se închipuie, între jurnal şi povestire, între eu şi însoţitorul său, romanul îşi neagă titlul (căci nepotrivirea este, în fapt, potrivire, identificare, geneză) pentru a indica un prozator de talent. (SLAST, nr. 6/1987)
